Shinichi Suzuki

1 fișă

1. 01

   Suzuki a pornit de la o observație pe care nimeni nu o contesta și pe care nimeni nu o folosise: toți copiii învață limba maternă, indiferent de talent — deci metoda limbii materne, dacă e aplicată la altceva, ar trebui să dea același rezultat universal.

   Nurtured by Love · 1969

   Talentul e rezultatul metodei, nu condiția de intrare în ea.

   Argumentul e simplu și de aceea puternic. Un copil japonez de cinci ani vorbește japoneza fluent, adică o limbă considerată grea, fără lecții, fără note și fără selecție. Cum? Ascultă de la naștere; e înconjurat de vorbitori; repetă fără presiune; e ascultat cu răbdare; nimeni nu-l compară cu alți copii și nimeni nu conchide, la primele greșeli, că nu are talent pentru japoneză. Suzuki a transpus punct cu punct: copilul ascultă înregistrarea piesei luni întregi înainte s-o cânte, începe foarte devreme, învață după ureche înainte de partitură, părintele e prezent la lecție și exersează cu el, iar repertoriul e comun, deci copiii îi aud mereu pe cei mai avansați cântând ce urmează să învețe. Numele metodei, educația talentului, are exact sensul acesta: talentul e rezultatul, nu condiția de intrare. Criticile serioase există — accentul pe imitație poate întârzia citirea partiturii, iar implicarea părintelui poate aluneca în presiune — dar teza de fond, că mediul produce capacitatea, a trecut testul timpului.

   “Orice copil poate. Toți copiii japonezi vorbesc japoneza.”

   Deschide fișa →