Current Patterns of Parental Authority

1 fișă

1. 01

   Exigența și căldura nu sunt capetele aceleiași axe, ci două axe diferite — iar combinația care iese cel mai bine în date e exigent și cald simultan, nu un compromis între ele.

   Current Patterns of Parental Authority · 1971

   Exigența și căldura sunt două axe independente, nu capetele uneia singure.

   Contribuția durabilă a lui Baumrind e o distincție care pare banală și schimbă tot: câte ceri de la copil și cât de receptiv ești la el sunt măsuri independente. Încrucișate, dau patru căsuțe. Autoritar: cere mult, răspunde puțin — reguli fără explicație, supunere ca scop. Permisiv: răspunde mult, cere puțin — căldură fără limite. Neimplicat: puțin din ambele. Autoritativ, cuvânt prost ales în română pentru că sună a autoritar: cere mult și răspunde mult — standarde ridicate, explicate, negociabile la margini, susținute cu căldură. În studiile ei și în replicările de după, ultima combinație s-a asociat consistent cu rezultate mai bune: competență socială, reglare emoțională, rezultate școlare. Două precizări onește. Întâi, sunt corelații pe populații, nu rețete garantate pentru un copil anume. Apoi, efectul nu e uniform cultural: mai multe studii pe familii din Asia de Est și pe comunități afro-americane au găsit că un control mai ferm nu produce aceleași costuri când e citit de copil ca grijă, nu ca ostilitate. Sensul acordat contează cel puțin cât comportamentul.

   “Părintele care are autoritate dirijează activitatea copilului în mod rațional, orientat spre probleme; încurajează schimbul verbal și îi explică raționamentul din spatele regulii.”

   Deschide fișa →