Din cărți

O unealtă bună pentru un agent are o interfață îngustă la ieșire și tolerantă la intrare; MCP standardizează exact acest contract.

Jon Postel · RFC 793 — Transmission Control Protocol · 1981 · RFC 793 — Transmission Control Protocol (septembrie 1981), §2.10 «Robustness Principle»1 minut de citit
Implementările TCP vor urma un principiu general de robustețe: fii conservator în ceea ce faci, fii liberal în ceea ce accepți de la alții.Jon Postel · RFC 793 — Transmission Control Protocol · 1981 · RFC 793 — Transmission Control Protocol (septembrie 1981), §2.10 «Robustness Principle»

Descrierea uneltei e promptul pe care nu-l scrii tu, dar pe care modelul îl citește de fiecare dată.

O unealtă e un nume, o descriere de un paragraf și o schemă tipizată. Apelul modelului e partea „liberală”: validezi, corectezi, întorci o eroare pe care modelul o poate repara. Ieșirea uneltei e partea „conservatoare”: compactă, structurată, fără surprize, trunchiată cu o notă. MCP (Model Context Protocol) e standardul deschis pentru unelte, resurse și prompturi între un client (agentul) și servere; donat de Anthropic fundației Agentic AI Foundation de sub Linux Foundation pe 9 decembrie 2025, cu peste 10 000 de servere publice și, într-un sondaj din 2026 (Stacklok), 41% din organizații cu MCP în producție. Dar legea lui Postel are o parte întunecată cunoscută: acceptarea liberală e exact ușa pe care intră injecția — ieșirea uneltei se tratează ca date, nu ca instrucțiuni (lecția 17).

De ce conteazăUn agent e la fel de bun ca cea mai proastă descriere de unealtă din contextul lui.

Nume șidescriere cuSchemă tipizată laintrareIeșire compactă,structuratăEroare pe care modelul opoate repara
Cele patru părți ale unei unelte bine făcute.
Deschide pe YouTube

Rafturi

Vezi tot fluxul