„Guvernul Revoluției a fost mult mai centralizat, mult mai absolut, decât cel al Regimului vechi.”Alexis de Tocqueville · Vechiul Regim și Revoluția · 1856 · Cartea a III-a, capitolul 8
Revoluția nu a dărâmat mașinaria administrativă a monarhiei, ci a preluat-o și a condus-o cu mai puține frâne.
Tocqueville demontează mitul unei rupturi totale: revoluționarii au preluat mașinaria administrativă pe care monarhia o construiseră și au pus-o în mâini noi, mai hotărâte. Mecanismul e continuitatea aparatului: funcționarii, prefecturile și controlul de la centru au rămas, doar scopurile s-au schimbat. Un exemplu: departamentele create de revoluție erau administrate de la Paris mai strict decât provinciile regelui.
Tocqueville observă ceva mai subtil decât simpla preluare a aparatului. Centralizarea nu doar a supraviețuit revoluției; ea a pregătit-o. Când regele administra totul de la Paris, francezii și-au pierdut obiceiul de a-și conduce singuri treburile locale. Oameni obișnuiți să aștepte ordine nu pot construi o libertate nouă peste noapte. Gândește-te la un cartier unde vecinii nu rezolvă nimic între ei, ci trimit petiții la primărie pentru fiecare banalitate. Când vine o schimbare, acel cartier cere un șef, nu un consiliu. De aceea revoluționarii au găsit teren fertil pentru un stat și mai puternic: poporul ceruse deja să fie condus de sus. Întrebarea care urmează: cum recapeți un popor obiceiul de a se conduce singur?
De ce contează Un avertisment pentru orice schimbare de regim: dacă preiei aparatul vechi, reprozi vechile abuzuri cu alte sloganuri.