„Nu am cunoscut țară în care, mai mult decât în America, domnească atât de puțină independență de spirit și adevărată libertate de discuție.”Alexis de Tocqueville · Despre democrația în America · 1840 · Despre democrația în America, volumul I, partea a II-a, capitolul VII
Egalitatea nu desființează tirania, o mută din lege în presiunea mulțimii.
Tocqueville observă paradoxul Americii democratice: fără cenzură oficială, opinia majoritară devine ea însăși o forță de constrângere. Când toți sunt egali, nimeni nu îndrăznește să stea singur împotriva mulțimii, de teama izolării. Un angajat care ascunde că nu e de acord cu entuziasmul general al firmei, pentru că disensiunea pare social inacceptabilă, trăiește exact presiunea asta.
Tocqueville du observația mai departe: tiraniile clasice te lovesc, dar te lasă să gândești înăuntru. Presiunea majorității lucrează invers — nu te pedepsește, ci îți modelează dorințele. Nu mai știi dacă ai un gând propriu sau doar unul împrumutat. Un exemplu banal: la o cină, toată lumea laudă o decizie, iar tu îți descoperi că deja nu mai simți îndoiala, doar tăcerea ei. Cenzura exterioară e ușor de văzut; cea interioară nici măcar nu se anunță. Prima întrebare firească: cum recunoști un gând devenit al tău din frică, nu din convingere?
De ce contează Extrem de actual în era rețelelor sociale, unde presiunea majorității funcționează fără niciun cenzor.