„Căci fericirea este acțiunea în conformitate cu virtutea.”Aristotel · Politica · -335 · cartea VII, capitolul 8
Fericirea nu se primește, se exercită: e activitatea zilnică a caracterului tău la capacitate maximă.
Pentru Aristotel, fericirea nu e senzația de plăcere norocoasă, ci eudaimonia: viața trăită activ și bine. Virtutea nu e o regulă respectată pasiv, ci o capacitate exercitată, ca meșteșugul unui lăutar. Cine e curajos doar în gând nu e curajos. Un medic care își folosește competența cu pricepere și dreptate e fericit tocmai prin exercitarea ei, nu prin recompensa de la final.
De ce contează Corectează ideea că fericirea se cumpără sau se așteaptă: sugerează că se construiește prin ce faci zilnic, cu pricepere și caracter.