„Cetățeanul este cel care are dreptul de a participa la funcțiile deliberative sau judiciare.”Aristotel · Politica · -335 · cartea III, capitolul 1
Cetățenia nu se moștenește, se exercită: cine nu deliberează și nu judecă e doar locuitor.
Definiția lui Aristotel mută accentul de la naștere la funcție: cetățean e cineva care poate delibera în adunare și judeca în tribunale. Nu suficient să te naști într-un loc; trebuie să ai putere reală asupra treburilor comune. Un rezident care plătește impozite dar nu poate vota sau fi jurat e, prin această definiție, locuitor, nu cetățean. Statutul se dovedește prin exercitare.
De ce contează Un criteriu clar pentru dezbaterile actuale despre drepturi: întreabă nu cine are pașaport, ci cine are cuvânt real în deciziile care îl privesc.