„Cel care este egal în durere și în plăcere, și care este înțelept, devine vrednic de nemurire.”Bhagavad Gita · Bhagavad Gita · -200 · capitolul 2, versetul 15
Echilibrul față de plăcere și durere nu-ți fură centrul și te lasă liber să alegi ce faci în continuare.
Gita vede în oscilația dintre extaz și disperare o robie: cine depinde de plăcere suferă când ea dispare, iar cine e zdrobit de durere nu mai acționează. Echilibrul nu e insensibilitate, ci faptul că niciun eveniment nu-ți fură centrul. Atletul care pierde o finală și a doua zi se antrenează la fel ca după o victorie nu simte mai puțin, dar nu e condus de simțire.
Cardul spune ce este echilibrul. Pasul următor: de unde vine el. Gita sugerează că echilibrul nu se impune prin voință brută, ci prin privirea de ansamblu asupra evenimentelor. Când vezi o bucurie sau o lovitură ca pe o etapă, nu ca pe tot tabloul, ea pierde din greutate. Gândește-te la un părinte care primește o notă slabă a copilului: dacă o citește ca verdict definitiv, intră în panică. Dacă o citește ca semnal într-un drum lung, rămâne calm și util. Același fapt, altă ramă, alt om. Echilibrul, deci, e mai întâi o artă de a încadra, abia apoi o stare. Întrebarea care se deschide: cum se antrenează o astfel de privire în viața de zi cu zi?
De ce contează Valoros în vremuri instabile: dacă succesul și eșecul nu te dezechilibrează, rămâi capabil să alegi ce faci în continuare.