„Renunță la toate varietățile dharma și supune-te doar Mie. Nu-ți fie frică, căci Eu te voi elibera de toate păcatele; nu te întrista.”Bhagavad Gita · Bhagavad Gita · -200 · capitolul 18, versetul 66
Când regulile se termină, încrederea totală preia locul lor și frica se topește.
Fraza face un salt de la etică la relație: toate prescripțiile religioase, oricât de nobile, sunt mijloace, iar mijloacele pot fi depășite de o predare directă. Mecanismul e eliberarea de frică — cine se încrederează complet nu mai are nevoie de plasa de siguranță a regulilor. Un om care a încercat toate metodele de a-și controla viața și, epuizat, renunță să mai controleze, experimentează exact această ușurare.
Cardul spune că încrederea înlocuiește regulile. Pasul următor: încrederea nu înseamnă oprirea acțiunii, ci schimbarea motivului ei. Omul predat nu mai acționează ca să-și asigure rezultatul; acționează pentru că așa i se cere acum, liniștit. Gândiți-vă la un părinte care își lasă copilul la prima zi de școală. Nu poate fi acolo, dar face totul cu grijă, fără să mai poarte el greutatea de a controla ziua copilului. Frica de eșec dispare, nu datoria. Aceasta e diferența dintre a renunța la efort și a renunța la anxietatea din spatele efortului. Dar dacă predarea devine ea însăși o regulă nouă, o obligație pe care încerci să o îndeplinești perfect?
De ce contează Vorbește celor obosiți de perfecțiune și de reguli: uneori pacea vine nu din a face mai mult, ci din a te preda.