„Toată nenorocirea oamenilor vine dintr-un singur lucru: că nu știu să stea liniștiți într-o cameră.”Blaise Pascal · Cugetări · 1670 · Cugetări, Fragmentul 139
Nefelicirea vine din fuga de liniște, care ne-ar dezvălui golul interior.
Pascal crede că oamenii fug de liniște pentru că aceasta le dezvăluie golul interior. Când nu ne putem suporta singuri, căutăm distrageri: muncă, divertisment, vorbărie. Mecanismul e al evitării: agitația ne ascunde neliniștea. Un exemplu: omul care verifică telefonul în orice moment liber, de frică să nu se confrunte cu tăcerea.
Pascal observă că fuga de singurătate ascunde o teamă mai adâncă: ne temem de propria noastră gândire. Când rămânem fără stimuli, mintea noastră scoate la suprafață neliniști pe care le evităm. De exemplu, o persoană care pornește televizorul imediat ce ajunge acasă, doar pentru a nu auzi tăcerea. Această agitație continuă ne fură șansa de a ne înțelege pe noi înșine. Astfel, nefericirea nu vine din lipsa distracțiilor, ci din refuzul de a le privi drept ceea ce sunt: o mască peste golul interior. Următorul pas este să înțelegem cum această evadare ne modelează relațiile cu ceilalți.
De ce contează Ne avertizează că dependența de stimuli externi ne împiedică să ne cunoaștem și să ne rezolvăm problemele interioare.