„Cel nobil cere de la sine; omul mic cere de la alții.”Confucius · Analecte · -450 · XV, 21
Orientarea exigenței decide creșterea: spre tine înseamnă progres, spre alții înseamnă blocaj.
Diferența dintre cele două tipuri de oameni ține de direcția exigenței. Cine își cere de la sine își controlează singur efortul și greșelile, deci crește. Cine cere de la alții își transferă responsabilitatea și rămâne pasiv, mereu dezamăgit. Exemplu: un profesor care își revizuiește lecțiile când elevii nu înțeleg, față de unul care doar invocă slăbiciunea clasei.
Confucius observă ceva subtil: exigența orientată spre sine nu e o povară, ci o sursă de liniște. Dacă greșeala e a mea, atunci remediul e și el al meu — deci am control. Cine așteaptă de la alții trăiește într-o stare de așteptare continuă, mereu la mâna lor. Gândește-te la un coleg care, după o prezentare ratată, își notează ce va exersa până la următoarea, în loc să învinovățească sala sau publicul. El pleacă cu un plan; celălalt pleacă cu o nemulțumire. Standardul propriu transformă eșecul în informație. Iar informația, în pas următor, devine practică zilnică.
De ce contează Util în relații și în muncă: schimbă discuția din „de ce nu au făcut alții” în „ce pot face eu mâine”.