„Cine nu cunoaște poruncile Cerului nu poate fi considerat om nobil.”Confucius · Analecte · -450 · XX, 3
Noblețea caracterului nu vine din naștere, ci din cunoașterea reperului care îți spune ce e drept și unde e limita.
Pentru Confucius, omul nobil nu se definește prin naștere sau avere, ci prin caracter. Cunoașterea poruncilor Cerului înseamnă a înțelege ce este drept, ce îți revine să faci și ce limite nu trebuie trecute. Fără acest reper, reacțiile la viață rămân accidentale, ghidate de frică sau de interes. Un funcționar care ia mită pentru că «toți o fac» nu are acest reper; unul care refuză, știind ce îi cere rolul său, da.
Cardul arată că omul nobil are un reper. Pasul următor: acest reper nu produce doar refuzuri, ci o liniște aparte în fața presiunii. Cine știe ce îi cere rolul său nu mai calculează la fiecare situație ce i se permite; decide dinainte, în forul interior. Un medic care nu negociază niciodată secretul pacientului nu trăiește cu teama de a fi prins, ci cu certitudinea că anumite uși sunt pur și simplu închise. Această stabilitate se vede în comportament: nu ezită, nu caută scuze, nu se justifică excesiv. Interesant e că fermitatea lui pare calmă, nu agresivă. Cum se ajunge însă de la principiu la acest calm trăit? Aici intervine practica zilnică.
De ce contează Astăzi, fraza ajută pe cineva care vrea să-și construiască principii ferme, nu doar opinii de conjunctură, mai ales când presiunea celor din jur împinge spre compromisuri.