„Cineva poate învinge de o mie de ori o mie de oameni în bătălie, dar cel care se învinge pe sine însuși este cel mai mare învingător.”Dhammapada · Dhammapada · -300 · versetul 103
Cel mai greu adversar te cunoaște toate intrările: învinge-te pe tine și câștigi lupta pe care nimeni nu o premiază.
Învingerea altora depinde de circumstanțe: forță, noroc, oponenți slabi. Învingerea de sine nu are scurtături, pentru că adversarul te cunoaște toate intrările. Mânia, lenea, pofta nu pot fi înfrânte o dată pentru totdeauna, ci doar gestionate repetat. Un general decorat care explodează la acasă pierde lupta cea mai grea, pe care nimeni nu o vede și niciuna nu o premiază public.
Există o diferență de structură între cele două feluri de victorie. Când învingi un adversar extern, lupta se termină: semnezi, te duci acasă, restul e liniște. Când lucrezi cu propriile impulsuri, nu există moment de final, pentru că adversarul se regenerează. Nu e un defect al metodei, e natura terenului. Gândește-te la cineva care ține o dietă: refuzul desertului de marți nu îl scutește de alegerea de joi. Fiecare seară e o luptă nouă, cu un oponent care revine proaspăt. De aceea stăpânirea de sine nu se măsoară prin fapte izolate, ci prin repetiție: apare în felul în care răspunzi de o mie de ori, nu în câte trofee ai. Iar dacă e o practică continuă, întrebarea următoare e firească: cu ce anume o antrenezi zi de zi?
De ce contează Un test onest de valoare: succesul extern fără stăpânire de sine e o victorie pe jumătate.