„Un depozit de date este o colecție de date orientată pe subiect, integrată, variabilă în timp și nevolatilă, în sprijinul procesului decizional al conducerii.”W. H. Inmon · Building the Data Warehouse · 1992 · Building the Data Warehouse (1992), cap. 2 — definiția depozitului de date
Orientat pe subiect, integrat, variabil în timp, nevolatil: patru adjective, o arhitectură.
Cele patru adjective ale lui Inmon sunt, de fapt, patru decizii de proiectare. Orientat pe subiect: datele sunt organizate pe client, produs, comandă — nu pe aplicațiile care le-au produs. Integrat: aceleași coduri de țară, aceleași unități, aceleași chei, oricâte surse ar fi în spate; integrarea e cea mai scumpă parte a muncii și motivul pentru care depozitul există. Variabil în timp: fiecare rând e o fotografie datată, iar istoricul se păstrează, nu se suprascrie. Nevolatil: se încarcă și se citește; nu se corectează pe loc, ca într-un sistem de tranzacții. Sistemul de producție răspunde la „care e adresa clientului acum?”. Depozitul răspunde la „cum s-a mutat valoarea comenzilor pe județe în ultimii cinci ani?”. Prima întrebare cere un rând, repede și consistent. A doua cere milioane de rânduri, comparabile între ele. Sunt două sarcini diferite, și lecțiile care urmează arată de ce nu le rezolvă bine același motor.
De ce contează Fără un depozit, fiecare raport își face propria integrare — și fiecare o face puțin altfel. Deciziile cer istoric comparabil, iar istoricul comparabil e exact ce sistemele de producție nu păstrează.