„Nu este sărăcia acela care are puțin, ci acela care dorește mai mult.”Epictet · Diatribe · 108 · Diatribe, cartea III, capitolul 24
Sărac nu e cine are puțin, ci cine dorește mai mult decât are.
Epictet mută măsura sărăciei din buzunar în suflet. Dacă dorința crește mai repede decât averea, orice avere devine insuficientă, iar omul trăiește permanent în lipsă. Un om cu venit modest care se mulțumește are o viață mai bogată decât un bogat care visează mereu la mai mult.
Epictet arată că dorința funcționează ca o țintă care se mută. Nu te oprești când ajungi acolo, pentru că ținta alunecă mai departe de fiecare dată. De aceea bogatul care vrea mai mult trăiește ca un alergător care aleargă după propriul său punct de sosire. Gândește-te la telefon: îl cumperi nou, iar în câteva săptămâni vezi modelul următor și simți deja că al tău e vechi. Telefonul nu s-a schimbat; s-a schimbat dorința. Epictet spune că aici se decide bogăția reală, nu în sumele din cont. Dacă poți opri alunecarea țintei, ai câștigat ceva ce nici o avere nu-ți dă. Dar cum se oprește o dorință care pare naturală? La asta răspunde pasajul următor.
De ce contează Într-o lume de publicitate și comparație pe rețele sociale, ideea ajută pe oricine simte că nu are destul, arătând că pofta, nu lipsa, e adevărata povară.