„Nu spune niciodată despre tine că ești filosof și nu vorbi în fața mulțimii despre principiile filosofice, ci faptele.”Epictet · Diatribe · 108 · Enchiridion, capitolul 46
Nu purta eticheta filosofului; lasă faptele să spună ce ești.
Epictet atacă vanitatea de a purta o etichetă: cine se numește filosof vorbește despre doctrine pentru aplauze, în loc să le trăiască. Mecanismul e o inversare a ordinii — în loc ca vorba să anunțe fapta, fapta trebuie să fie singura vorbă. Exemplu concret: cel care susține calmul dar explodează în trafic își dezvăluie eticheta goală; cel care nu spune nimic dar rămâne senin în criză face filosofie fără să o numească.
Există un test discret pe care îl poți da oricând: observă ce faci când nimeni nu te vede. Dacă principiile tale funcționează doar când ai public, ele nu sunt principii, ci decor. Omul care își ține promisiunile față de un prieten bolnav, fără să postească nimic despre asta, a dat deja examenul. Întrebarea următoare e de unde vine această diferență: din hotărâre repetată sau din dorința de a fi văzut.
De ce contează Un antidot la cultura auto-prezentării: mai degrabă arată ce crezi decât să declari ce crezi.