„Nu sunt evenimentele care tulbură pe oameni, ci judecățile lor despre evenimente.”Epictet · Diatribe · 108 · Enchiridion, capitolul 5
Suferința nu vine din fapt, ci din verdictul pe care îl dăm asupra faptului.
Între eveniment și emoție stă o judecată, iar judecata e în puterea noastră. Dacă pierderea înseamnă pentru tine dezastru, vei suferi; dacă înseamnă schimbare, vei suporta altfel același fapt. Mecanismul e separarea a ceea ce se întâmplă de ceea ce spunem noi despre asta. Un coleg care primește o critică poate vedea umilire sau informație utilă — faptul e același, suferința nu.
Interpretările nu apar o singură dată; se repetă până devin obicei. Cine vede de fiecare dată dezastru în micile piedici își antreneazămintea să reacționeze la fel mâine. Vestea bună: obiceiul judecății poate fi reantrenat. Când mașina refuză să pornească dimineața, poți spune „întârziere catastrofală” sau „o zi în care merg cu autobuzul și citesc”. Faptul e identic, antrenamentul diferă. Întrebarea următoare e ce anume, în practică, te ajută să oprești judecata înainte să se instaleze.
De ce contează E baza terapiei cognitive de azi: în fața știrilor proaste, a eșecurilor sau a reproșurilor, primul pas e să verifici interpretarea, nu realitatea.