„Poate că singurul scop al omului pe pământ e să demonstreze, în fiecare clipă, că e om și nu cheie de pian.”Feodor Dostoievski · Însemnări din subterană · 1864 · Partea I, capitolul 8
Omul e om tocmai atunci când alege greșit din voință proprie, nu când răspunde corect ca un mecanism.
Dostoievski atacă viziunea deterministă în care omul, ca o claviatură, produce doar notele apăsate de legile naturii și ale interesului. Mecanismul e paradoxul libertății: oamenii refuză uneori chiar binele calculat, doar ca să arate că nu sunt mecanisme. Un angrenaj nu poate alege greșit; omul poate, și tocmai asta îl face om. Cine renunță la o slujbă avantajoasă pentru o cauză inutilă dar proprie confirmă acest scop.
De ce contează Rezonanță pentru oricine se simte redus la rol de resursă, algoritm sau funcție, și vrea să-și reafirme voința proprie.