„Toată lumea știe că omul are nevoie nu doar de confort, ci și de suferință.”Feodor Dostoievski · Însemnări din subterană · 1864 · Partea I, capitolul 9
Doar confortul amorțește; suferința e prețul care face viața simțită, nu doar trăită.
Naratorul susține că confortul nu saturează ființa umană, pentru că omul are și un apetit pentru experiența în toată amploarea ei, inclusiv pentru durere. Mecanismul e că suferința e singura care dă greutate și conștiință existenței; fără ea, mulțumirea devine amorțeală. Un om care a trecut printr-o pierdere simte adesea că viața i s-a făcut mai reală, nu doar mai grea. A vrea doar plăcere înseamnă a cere o viață tăiată în două.
De ce contează Utile oricui trăiește o perioadă grea și se întreabă de ce nu se simte vinovat de faptul că durerea îi pare și revelatoare.