„Toată lumea se plânge de memoria ei, dar nimeni de judecata sa.”François de La Rochefoucauld · Maxime · 1665 · Maxime, Maxima 89
Criticăm memoria, dar nu și judecata, deși cea din urmă ne înșeală mai adesea.
Aforismul dezvăluie o orbire față de sine: uitarea e un neajuns minor pe care îl recunoaștem ușor, în timp ce erorile de judecată ne scapă pentru că le confundăm cu rațiunea. Un exemplu: cineva poate spune „Am uitat numele lui” fără jenă, dar rareori admite „Am judecat greșit situația.”
De ce contează Ne încurajează să fim mai autocritici și să verificăm dacă deciziile noastre sunt cu adevărat solide, nu doar să ne plângem de uitare.