„«Am făcut asta», spune memoria mea. «Nu se poate să fi făcut asta», spune orgoliul meu și rămâne neînduplecat. În cele din urmă, memoria cedează.”Friedrich Nietzsche · Dincolo de bine și de rău · 1886 · Dincolo de bine și de rău, § 68
Orgoliul nostru rescrie memoria pentru a ne proteja imaginea de sine.
Nietzsche descrie un conflict interior între ceea ce am făcut și ceea ce vrem să credem despre noi înșine. Orgoliul refuză să accepte o acțiune care ne-ar putea păta imaginea, iar memoria, în loc să reziste, se supune și rescrie trecutul. De exemplu, cineva care a trădat un prieten poate ajunge să creadă sincer că a acționat din loialitate, pentru că adevărul este prea dureros. Nu e vorba de minciună conștientă, ci de un mecanism psihic de autoconservare.
Când orgoliul rescrie trecutul, nu facem doar o greșeală inocentă. Construim o versiune a noastră care ne face să ne simțim confortabil, dar ne îndepărtează de adevăr. De exemplu, dacă ai uitat o promisiune importantă, poți spune că ai fost prea ocupat, când de fapt nu ți-ai făcut timp. Acest obicei ne slăbește capacitatea de a învăța din greșeli. Pasul următor este să observi când memoria ta începe să „uite” lucruri incomode.
De ce contează Ne ajută să recunoaștem când propria noastră minte ne înșală pentru a ne proteja, și ne învață să fim mai sinceri cu noi înșine în loc să cedăm orgoliului.