„Formulele mele pentru măreție în om sunt amor fati: să nu vrei nimic altceva, nici înainte, nici înapoi, nici în eternitate.”Friedrich Nietzsche · Amurgul idolilor · 1888 · Maxime și săgeți, 6
Măreția nu e să înduri ce ai primit, ci să nu mai vrei nicio altă viață decât a ta.
Amor fati nu e resemnare pasivă, ci o acceptare activă care include și suferința, eșecurile, partea pe care ai vrea-o ștersă. Mecanismul: în loc să împarți viața în bucăți de acceptat și de regretat, o iei ca un tot indivizibil, pentru că orice ar fi altfel ar distruge și ce e bun acum. E o formă de putere, nu de capitulare. Exemplu concret: un muzician care își pierde auzul și, în loc să regrette, transformă condiția în sursa unei compoziții noi, cum a făcut Beethoven cu surditatea.
De ce contează Utilă când te blochezi în regrete sau în dorința de a fi fost altfel: oferă o poziție din care poți lucra cu realitatea, nu împotriva ei.