„Să devii matur: asta înseamnă a-și recapăta serioșitatea pe care ai avut-o copil, în timp ce te joci.”Friedrich Nietzsche · Știința voioasă · 1882 · Aforismul 94
Maturitatea nu adaugă seriozitate, ci o recuperează pe cea pe care jocul copilăriei o avea deja.
Nietzsche inversează imaginea obișnuită a adultului grav și a copilului superficial. Copilul la joacă e complet absorbit, prezent, fără distanță ironică față de ce face. Maturitatea, sugerează el, nu e câștigarea seriozității, ci recuperarea ei după ce școala și convențiile au spart-o. Un inginer care construiește un model din piese mici cu aceeași concentrare cu care a construit castele de nisip la cinci ani exemplifică exact această revenire.
Nietzsche nu vorbește aici despre distracție, ci despre atenție. Copilul care se joacă nu e frivol; e singurul care nu se privește din afară în timp ce face ceva. Adultul, dimpotrivă, își împarte mereu atenția: muncește și, în același timp, se întreabă cum pare, ce ar trebui să simtă, dacă merită. Exact această împărțire e povara, nu responsabilitatea în sine. Când cineva gătește o ciorbă doar ca să gătească, fără să filmeze farfuria, recuperează o clipă din acea unitate. Întrebarea următoare e cum ajungem să pierdem această seriozitate — și de ce o pierdem tocmai devenind „serioși”.
De ce contează Vorbesc celor care simt că munca sau viața au devenit mecanice și vor să regăsească implicarea totală pe care o aveau în copilărie.