„Există oameni cărora le place să se închine la idolii lor și alții care preferă să se închine la propriile lor reflexii.”Georg Christoph Lichtenberg · Caietele de însemnări · 1799 · Caietul H, însemnarea 24
Cine se închină propriei reflexii vede în orice oglindă un admirator, nu un critic.
Închinarea, fie la un idol, fie la propria reflexie, presupune a nu mai vedea obiectul real, ci o imagine idealizată. Cel care se adoră pe sine face din oglindă un altar: nu mai primește critici, pentru că orice reflector i se pare un admirator. Un intelectual care citește doar ca să-și confirme propriile păreri se închină tot reflexiei lui, la fel ca un fan care idolatrizează o celebritate.
Pasul următor: cum îți dai seama în care tabără stai. Un test simplu e să observi ce cauți când citești sau ascultzi. Dacă simți plăcere doar când cineva confirmă ce credeai deja, te închini oglinzii. Dacă te atrag vocile care te contrazic, încă vezi lumea reală. Gândește-te la cine care alege mereu emisiunea sau autorul care îi spune că are dreptate, și respinge orice altceva ca fiind prostie. Idolul și oglinda produc același efect: îngustare. Dar oglinda e mai greu de depistat, pentru că pare modestă și rațională. Iar dacă descoperi că stai în fața oglinzii, ce poți face concret mâine?
De ce contează Ajută la recunoașterea vanității deghizate în principii, fie la alții, fie la tine însuți.