„Nu putem simți decât contrastele; nu cunoaștem decât diferențele, și avem nevoie de ele ca să vedem.”Georg Christoph Lichtenberg · Caietele de însemnări · 1799 · Caietul K, însemnarea 29
Nu simțim lucrurile, ci diferențele dintre ele: fără contrast, chiar și cel mai constant lucru devine invizibil.
Simțurile sunt construite să detecteze variații, nu stări constante. Nu auziți ticăitul ceasului după câteva minute în cameră, nu simțiți temperatura pielii până când nu atingeți altceva. Ochii la fel: o lumină uniformă devine invizibilă. Lichtenberg trage de aici o concluzie epistemologică: cunoașterea e relativă, avem mereu nevoie de un termen de comparație ca să vedem ceva deloc.
Dacă simțim doar diferențe, atunci obișnuința nu e lene, ci modul în care funcționează simțurile. Când o situație proastă rămâne neschimbată, ea dispare din percepție, la fel ca mirosul bucătăriei în care stai zilnic. Nu te-ai obișnuit pentru că ai vrut, ci pentru că nu mai există nimic cu care să o compari. De aici rezultă ceva practic: ca să evaluezi corect o viață, un job sau o relație, ai nevoie de un contrast real, nu de voință. O săptămână în alt mediu spune mai mult decât o lună de reflecție în același loc. Dar dacă totul e relativ, apare o întrebare incomodă: mai există vreo măsură obiectivă a lucrurilor, sau doar comparații în lanț?
De ce contează Util când vrei să înțelegi de ce te-ai obișnuit cu o situație proastă sau de ce fericirea abia observată e fericirea care vine după o perioadă grea.