„Independența este baza imparțialității auditului și a obiectivității concluziilor de audit. Auditorii ar trebui să fie independenți de activitatea auditată ori de câte ori este posibil și ar trebui, în toate cazurile, să acționeze într-o manieră lipsită de părtinire și de conflict de interese.”ISO · ISO 19011:2026 — Guidelines for auditing management systems · 2026 · ISO 19011:2026, 4.6 «Independence» — ediția a patra, publicată în mai 2026, care înlocuiește ISO 19011:2018
Un audit fără independență produce liniște, nu asigurare.
La 9.1 organizația decide ce monitorizează și măsoară, prin ce metode, când și de către cine, iar metodele alese trebuie să dea rezultate comparabile și reproductibile ca să fie considerate valide. La 9.2 se cere un program de audit intern — frecvență, metode, responsabilități, cerințe de planificare și raportare — construit ținând cont de importanța proceselor și de rezultatele auditurilor anterioare; auditorii trebuie aleși astfel încât să asigure obiectivitatea și imparțialitatea procesului. La 9.3 conducerea de vârf analizează sistemul pe o listă fixă de intrări: stadiul acțiunilor anterioare, schimbările de context și de cerințe ale părților interesate, performanța sistemului, rezultatele auditurilor, îndeplinirea obiectivelor, rezultatele evaluării riscului și oportunitățile de îmbunătățire. Ghidul de metodă este ISO 19011, a cărui ediție a patra a apărut în mai 2026 și înlocuiește ediția din 2018; fiind standard de recomandări, se aplică imediat, fără perioadă de tranziție.
De ce contează Cine implementează un proces nu îl poate audita: independența este condiția care face din auditul intern o verificare, nu o confirmare.