„Către tine m-am rostogolit, tu balenă ce distrugi totul, dar nu cuceresti.”Herman Melville · Moby Dick · 1851 · capitolul 135
Ura veche nu e despre celălalt, ci despre frica de a rămâne fără identitate dacă o lasăm.
Ahab nu se luptă cu un animal, ci cu sensul propriei vieți. Ura lui e devenit un fel de credință: atâta timp cât îl mai rănește pe cel pe care îl vânează, mai există. E un mecanism cunoscut — când o obsesie ne ocupă totul, renunțarea la ea ar însemna să nu mai rămână nimic din noi. Un om care își consumă anii cu un proces sau o rivalitate ajunge să nu mai știe cine ar fi fără ea. Ultima suflare nu e regret, ci afirmare a aceleiași răni.
De ce contează Vorbirea asta ajută pe oricine se întreabă de ce ține la o resentimentă veche: uneori ura e mai puțin despre celălalt și mai mult despre frica de a nu rămâne fără identitate.