„Argumentează cât vrei și despre ce vrei, dar ascultă!”Immanuel Kant · Răspuns la întrebarea: Ce este iluminismul? · 1784 · AA 8:37
Libertatea de a vorbi orice nu înseamnă dreptul de a face orice.
Kant recunoaște libertatea de exprimare, dar subliniază că libertatea nu exonerează de respectarea principiilor morale universal valabile. Discursul nu poate deveni anarhic dacă nu există un cadru de obligații etice. Exemplu: un activist poate protestează, dar nu trebuie să recurgă la violență, deoarece legea impune respectul pentru viața umană.
Kant nu cerea tăcere. Cerea ca, atunci când vorbești, să te întrebi dacă regula după care gândești ar putea fi valabilă pentru oricine. Libertatea de a argumenta vine la pachet cu o întrebare incomodă: ce-ai vrea să facă toți ceilalți după aceeași regulă? Gândește-te la un cetățean care critică public un primar. Poate spune tot ce crede despre politici. Dar dacă ar acuza fals, sau ar îndemna la ură, ar strica exact încrederea de care depinde libertatea tuturor. Autoritatea legii nu stă în faptul că te oprește, ci în faptul că te obligă să judeci și pentru alții. Asta schimbă felul în care ascultăm dezbaterile. Întrebarea următoare: cum recunoaștem când o opinie încalcă acest principiu, fără să cădem în cenzură?
De ce contează Relevă echilibrul necesar între libertatea de opinie și respectul pentru normele sociale.