„Fără sensibilitate nu ne-ar fi dat niciun obiect, iar fără intelect niciunul nu ar fi gândit.”Immanuel Kant · Critica rațiunii pure · 1781 · A 51/B 75
Simțurile aduc materia, intelectul îi dă formă: cunoașterea e o colaborare, nu o facultate singură.
Fraza pregătește celebra pereche de propoziții din Critică: cele două facultăți, sensibilitatea și intelectul, sunt parteneri indispensabili. Sensibilitatea primește afectările din exterior și le dă ca intuiții, iar intelectul le unește sub concepte. Fără prima, gândirea ar vâna fantome; fără a doua, am fi doar inundați de impresii. Un copil vede mii de forme înainte să le numească copac, casă, câine.
Kant nu spune doar că cele două facultăți lucrează împreună, ci că niciuna nu poate fi corectată de la distanță. Nu-ți poți antrena ochii să vadă fără concepte, nici mintea să gândească fără material primit. De aceea două persoane pot privi același grafic și vedea lucruri diferite: una are conceptele care unesc liniile, alta nu. Un bucătar începător și unul experimentat simt aceleași arome, dar doar al doilea le recunoaște și le numește. Ceea ce vedem depinde de ce știm să căutăm. Atunci întrebarea devine: de unde vin aceste concepte pe care le aplicăm fără să ne întrebăm?
De ce contează Ajută la înțelegerea de ce percepția și interpretarea merg mână în mână, de la diagnostic medical la citirea unui grafic financiar.