„Frumosul este simbolul moralității.”Immanuel Kant · Critica facultății de judecare · 1790 · § 59
Frumosul nu face pe nimeni virtuos, dar exersează acordul liber pe care moralitatea îl cere.
Kant nu spune că frumusețea e moralitate, ci că e simbolul ei: judecata de gust și judecata morală au o structură comună. Ambele sunt libere, nu impuse, și totuși pretind valabilitate generală. Frumosul ne antrenează astfel să pretindem și să oferim acord fără constrângere. Un oraș armonios construit nu face pe nimeni virtuos, dar cultivă sentimentul unei ordini acceptate de bunăvoie.
Kant vede în frumos o școală a acordului liber. Când găsești ceva frumos, nu te conformi unui regulament. Simți totuși că și altcineva ar trebui să vadă la fel. Această dublă mișcare — liber, dar cu pretenție de valabilitate comună — e nucleul vieții morale. Exemplu: la un concert, nu ți se cere să apluzi, dar te aștepți ca muzica să-i atingă și pe ceilalți. Pasajul deschide o întrebare: cum se naște în copilărie acest simț al acordului fără constrângere?
De ce contează Arată de ce educația estetică contează pentru formarea caracterului: a învăța să apreciezi frumosul exersează un tip de acord liber, nu forțat.