„Iarna, mai ales, era vremea povestirilor la vetre.”Ion Creangă · Amintiri din copilărie · 1881 · partea III
Iarna, prin frig și întuneric, crea condițiile sociale pentru povestitul în jurul vetrei.
Creangă evocă un obicei străvechi: iarna, când munca la câmp înceta, oamenii se adunau în jurul vetrei pentru a spune povești. Mecanismul este social și climatic: frigul și întunericul îi apropiau, iar focul crea o atmosferă intimă, propice imaginației. De exemplu, într-o seară de iarnă, bunica spunea basme cu Făt-Frumos, iar copiii ascultau fermecați.
De ce contează Ne reamintește de valoarea poveștilor și a momentelor de liniște, departe de ecrane și agitație.