„Și totuși, viața aceea simplă și fericită a copilăriei mi se pare acum cea mai frumoasă amintire.”Ion Creangă · Amintiri din copilărie · 1881 · partea I
Viața simplă și fericită a copilăriei rămâne cea mai frumoasă amintire.
Creangă privește înapoi cu nostalgie la copilărie, nu pentru că aceea era o perioadă fără probleme, ci pentru că simplitatea ei îi dădea o autenticitate pe care viața adultă o pierde. Un copil se bucură de lucruri mărunte – o joacă, o poveste, o plimbare – fără să le cântărească. Adultul, în schimb, complică totul cu griji și calcule.
Creangă nu idealizează copilăria ca pe o perioadă perfectă. El o vede ca pe un timp al curiozității nealterate. Când un copil descoperă o baltă, nu calculează dacă se murdărește. El sare direct în ea, fascinat de cum se mișcă apa. Adultul ar ezita, gândindu-se la haine sau la timpul pierdut. Această pierdere a spontaneității este cea care face ca amintirea copilăriei să strălucească atât de puternic. Ea ne arată ce am lăsat în urmă pe drumul spre maturitate.
De ce contează Ne ajută să prețuim clipele simple și să nu lăsăm rutina să ne fure capacitatea de a ne bucura de ele.