„O, Doamne, ce fericit e omul care n-are nici o treabă!”Ion Luca Caragiale · Momente și schițe · 1901 · O făclie de Paște
Fericirea supremă este libertatea de a nu avea nicio obligație sau responsabilitate.
Caragiale exprimă, cu ironie, visul omului obișnuit de a scăpa de povara muncii și a grijilor. Într-o lume plină de termene și datorii, ideea de a nu avea nimic de făcut pare un lux. Un funcționar care visează la o zi liberă fără telefoane sau întâlniri înțelege această fericire. Ironia este că, în realitate, plictiseala poate deveni la fel de apăsătoare.
Caragiale râde de visul nostru de a scăpa de orice obligație. Dar oare chiar am vrea să nu avem nimic de făcut? Gândește-te la o duminică în care nu ai planuri. La început pare o eliberare, dar după câteva ore începi să cauți ceva de făcut. Plictiseala devine grea. Poate că fericirea nu e în lipsa totală de sarcini, ci în a avea sarcini pe care le alegem noi. Un hobby pe care îl iubești nu te apasă, ci te încarcă.
De ce contează Astăzi, când epuizarea profesională este comună, această idee ne face să reflectăm dacă lenea absolută este cu adevărat dezirabilă sau doar un vis romantic.