„Omul e o ființă ciudată: când nu are ce mânca, se plânge; când are, se plânge că nu-i place.”Ion Luca Caragiale · Momente și schițe · 1901 · Grand Hotel Victoria
Nemulțumirea umană este o constantă, indiferent de lipsă sau abundență.
Caragiale observă o trăsătură universală a firii umane: tendința de a găsi motive de nemulțumire în orice circumstanță. Când ducem lipsă, suferim; când avem din belșug, găsim cusururi. Aceasta dezvăluie o incapacitate de a aprecia ceea ce avem și o concentrare excesivă pe ceea ce ne lipsește. De exemplu, un angajat se plânge că are prea mult de muncă, dar când are puțin, se plânge că se plictisește.
De ce contează Ne invită la auto-reflecție și la a cultiva recunoștința, pentru a nu cădea în capcana nemulțumirii permanente.