„Sângele e un lichid cu totul deosebit.”Johann Wolfgang von Goethe · Faust · 1808 · Faust I, v. 1740
Semnat în sânge, nu în cerneală: simbolul trupului angajează întreaga persoană.
Mephistopheles cere semnătura în sânge pentru că, în imaginarul occidental, sângele e sediul vieții și al legământului, nu doar un fluid biologic. Mecanismul e puterea simbolului: ceea ce ține de trupul cel mai intim pare să angajeze întreaga persoană. E ca și cum cineva ar spune că un jurământ pe viață nu poate fi semnat cu cerneală obișnuită.
Goethe du ideea mai departe: Mephistopheles nu cere sânge din capriciu, ci pentru că știe ce anume îl face convingător. Un angajament câștigă greutate când trece prin trup, nu doar prin cuvinte. De aceea copiii, când își fac un legământ, își amestecă sângele sau își încrucișează degetele strâns. De aceea strângem mâna, nu doar spunem da. Corpul transformă o intenție vagă într-un fapt care pare ireversibil. Pactul din Faust arată că puterea unui simbol stă tocmai în faptul că implică tot ce suntem, nu doar ce spunem. Dar ce se întâmplă când cineva semnează cu totul și cu totul, fără să înțeleagă la ce renunță?
De ce contează Folosește cuiva care vrea să înțeleagă de ce ritualurile și simbolurile angajează mai puternic decât pur și simplu cuvintele rostite.