„Timpul este un maestru care își ucide elevii.”Joseph Joubert · Cugetări · 1838 · Cugetări, capitolul IX
Înțelepciunea vine târziu exact pentru că viața care o plătește se scurge între timp.
Joubert surprinde ironia crudă a înțelepciunii: o acumulezi exact când ți se scurtează termenul de folosire. Timpul pare un dascăl răbdător, care corectează greșelile noastre an de an, dar taxa lui e zilele înseși. La patruzeci de ani știi în sfârșit cum se crește un copil sau cum se ține o prietenie, exact când jumătate din ocazii de a aplica lecția au trecut deja.
Cardul spune că înțelepciunea vine târziu. Pasul următor e mai practic: poți scurta drumul împrumutând lecțiile altora. Dar lecțiile străine nu se lipesc de tine doar ascultându-le. Ele devin ale tale doar când le verifici pe o situație mică, înainte să conteze. Gândește-te la sfatul „nu amâna conversațiile grele”. Un prieten care îl testează săptămâna aceasta, într-o discuție incomodă dar nesemnificativă, îl învață cu adevărat. Cine așteaptă o criză mare ca să-l aplice plătește taxa plină. Deci întrebarea devine: cum alegi cărora lecții străine merită testul tău timpuriu?
De ce contează Te îndeamnă să înveți din experiența altora și să acționezi mai devreme, pentru că lecțiile care vin târziu costă scump.