„Arma este un instrument de nenorocire; toate lucrurile o urăsc.”Lao Zi · Cartea despre Dao și Virtute · -400 · capitolul 31
Chiar victoria prin forță se primește cu doliu, nu cu sărbătoare.
Lao Zi nu face un pacifism absolut, ci o regulă de atitudine: arma e contrară Dao-ului, care dă viață, iar cine o folosește cu poftă se aliniază nenorocirii. Chiar câștigătorul unui război ar trebui să-l primească ca pe o înmormântare, cu doliu, nu ca pe o victorie de sărbătorit. Exemplu: un manager care liceniază cu euforie de teamă de eficiență otrăvește întreaga echipă rămasă.
Un pas mai departe: regretul nu e doar o emoție de după faptă, ci o condiție înainte de a acționa. Dacă nu simți greutatea deciziei înainte să o iei, poate nu ar trebui s-o iei. Lao Zi sugerează că atitudinea noastră dezvăluie adevăratul motiv al acțiunii. Cine se bucură de momentul în care dă durere altora caută de fapt putere, nu rezolvare. Gândește-te la un părinte care își ceartă copilul: dacă tonul e de triumf, copilul simte asta și învață frică, nu lecție. Dacă tonul e de regret, copilul simte grija din spatele hotarului. Întrebarea care rămâne: cum îți dai seala, înainte de a acționa, dacă atitudinea ta e cea potrivită?
De ce contează Fraza e un antidot la glorificarea forței, de la discursuri de război la retorica corporate a „luptei”. Cine folosește puterea asupra altora nu are voie să o sărbătorească.