„Nu există și nu poate exista cauză a unui eveniment istoric decât cauza tuturor cauzelor.”Lev Tolstoi · Război și pace · 1869 · volumul 4, partea 1, capitolul 2
Niciun eveniment istoric nu are un singur vinovat, ci doar o rețea de cauze care se susțin reciproc.
Tolstoi atacă iluzia că istoria se poate explica printr-un singur motiv: un lider, o decizie, o dată. El vede evenimentele ca rezultat al nenumărate voințe mici, dintre care niciuna nu e decisivă. De aceea singurul termen final rămâne cel metafizic, cauza tuturor cauzelor. Exemplu: căderea unui imperiu nu se reduce la un împărat slăbit, ci la decenii de decizii, secete, idei și greșeli care se susțin reciproc.
Dacă nicio cauză nu e decisivă, atunci și vinovăția se împrăștie. Tolstoi nu spune că nimeni nu e responsabil, ci că responsabilitatea nu se poate opri la un singur nume. Gândește-te la o coadă la ghișeu care se strică: funcționarul obosit, sistemul prost gândit, directorul care a tăiat personal, dar și tu, care ai ales ora de vârf. Fiecare e doar o firavă parte. Întrebarea care urmează: cum mai poți lua o decizie corectă într-o lume pe care nimeni nu o stăpânește?
De ce contează Antidotează explicațiile simple din știri și dezbatere publică, unde totul primește un singur vinovat.