„Adesea suntem înșelați în dragoste, adesea răniți, adesea nefericiți; dar iubim.”Luc de Vauvenargues · Reflecții și maxime · 1746 · Maxima 294
Riscul de a suferi nu anulează valoarea iubirii; oamenii continuă să iubească știind prețul.
Vauvenargues nu idealizează și nu condamnă: constată doar că experiența iubirii include înșelăciunea și rana, și totuși nimeni nu renunță la ea. E o observație despre natura umană — suntem făcuți să căutăm legătura chiar știind prețul ei. Cine a trecut printr-o despărțire dureroasă și se îndrăgostește din nou nu e naiv, ci onest față de ceea ce contează. Frica de a fi rănit nu e un argument suficient împotriva a ceva fără de care viața pare sărăcă.
De ce contează Consolare și permisiune pentru cineva care, după o dezamăgire amoroasă, se întreabă dacă merită să încerce din nou.