„Nu există nimic atât de tulburător pentru bunăstarea și judecata cuiva precum a vedea un prieten îmbogățindu-se.”Charles P. Kindleberger · Manias, Panics, and Crashes: A History of Financial Crises · 1978 · Manias, Panics, and Crashes: A History of Financial Crises, partea I, cap. despre „Anatomia unei crize tipice"
Bula se propagă prin invidia vecinului, nu prin cifre: te bagi târziu tocmai pentru că alții câștigă vizibil.
Kindleberger, care a studiat sute de ani de crize financiare, susține că fiecare bule urmează un tipar: deplasarea, entuziasmul, apoi panica. Mecanismul care alimentează faza de entuziasm nu este analiza, ci invidia și frica de a rata o oportunitate pe care o vede zilnic la alții. Când vecinul sau colegul câștigă vizibil, judecata rațională cedează în fața presiunii de a nu rămâne în urmă, iar intrările târzii umflă prețul până la rupere. El dă exemplul maniei de speculă cu terenuri și acțiuni din anii 1920, când oameni obișnuiți intrau pe piețe pe care nu le înțelegeau, doar pentru că toată lumea din jur câștiga.
Kindleberger sugerează un test simplu pentru momentul în care decizia nu mai e a ta. Întreabă-te: aș intra și dacă nimeni din jurul meu nu ar câștiga? Dacă răspunsul e nu, nu cumperi un activ, ci cumperi liniștea socială. Disconfortul de a fi în urmă devine prețul pe care îl plătești, peste valoarea reală a lucrului. De aceea bulele se rup exact când intră ultimii, cei care nu mai suportă comparația. Gândește-te la un grup de prieteni care toți și-au schimbat mașina într-un an. Unul cumpără nu pentru mașină, ci ca să nu fie singurul cu cea veche. Pasul următor e să vedem de ce vecinul contează mai mult decât statisticile naționale.
De ce contează Orice val de entuziasm în jurul unei industrii sau al unui preț se propagă exact pe acest canal: comparația cu cei din apropiere, nu cu statisticile. Ideea ajută la recunoașterea momentului în care decizia ta e de fapt a altcuiva, copiată.