„Când mă joc cu pisica mea, cine știe dacă nu mă jucă ea mai mult cu mine decât eu cu ea?”Michel de Montaigne · Eseuri · 1580 · II, 12
Relația dintre om și animal este reciprocă, nu ierarhică.
Montaigne pune la îndoială superioritatea omului asupra animalelor. Pisica nu este doar un obiect de joacă; ea are propria voință și intenție. Filozoful sugerează că realitatea este reciprocă: și ea se joacă cu noi, poate chiar cu mai multă plăcere. Exemplul arată cât de ușor proiectăm asupra altora o relație unilaterală, când de fapt există un schimb egal.
Montaigne ne invită să privim jocul cu pisica nu ca pe un moment de stăpânire, ci ca pe o întâlnire între două ființe care își citesc reciproc intențiile. Când arunci o minge și pisica o prinde, tu crezi că o antrenezi, dar ea poate vedea în tine un partener de vânătoare. Această perspectivă schimbă felul în care ne raportăm la animalele din casă. Nu mai sunt simple accesorii, ci ființe cu care negociem în fiecare zi un spațiu comun. Următorul pas este să ne întrebăm cum ar arăta o etică a acestei negocieri.
De ce contează Ne învață umilință și respect față de alte ființe, într-o lume unde adesea tratăm animalele ca pe niște unelte. Ne deschide ochii asupra complexității relațiilor inter-specii.