„Din valurile albastre ale vremii, Ce-n veci nu mai întoarce niciodată”Mihai Eminescu · Poezii · 1883 · Luceafărul, strofa 2
Timpul curge într-un singur sens și nicio clipă nu se mai întoarce.
Eminescu evocă natura implacabilă a timpului, care curge într-un singur sens, ca valurile mării. Orice clipă pierdută este pierdută pentru totdeauna, indiferent cât de mult ne-am dori să o retrăim. Aceasta este o meditație asupra efemerității vieții și a regretului pentru ceea ce nu mai poate fi schimbat. De exemplu, o discuție neterminată cu o persoană dragă care a murit nu mai poate fi reluată.
De ce contează Ne amintește să prețuim prezentul și să nu amânăm lucrurile importante, pentru că timpul nu așteaptă pe nimeni.