„Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai,”Mihai Eminescu · Poezii · 1883 · Doina, strofa 1
Locul originar al tuturor posibilităților se află la granița dintre real și ideal.
Eminescu deschide „Luceafărul” cu o imagine a unui tărâm de basm, situat între munte și rai. „Piciorul de plai” e o poală de deal, iar „gura de rai” – o deschidere către paradis. E un loc al posibilității pure, unde totul poate începe. Nu e un spațiu geografic, ci unul al imaginației: acolo unde realitatea cotidiană se întâlnește cu visul și mitul.
Eminescu nu descrie un loc real, ci un prag al posibilității. În viața de zi cu zi, poți recrea acest prag când te oprești din rutină și privești cerul dintr-un parc. E momentul în care pământul sub picioare și cerul deasupra ta devin o graniță fertilă. Acolo poate răsări o idee nouă, un gând neașteptat. Acest spațiu al începuturilor nu e pierdut în trecut, ci poate fi regăsit oricând, dacă alegi să te oprești.
De ce contează Ne invită să păstrăm în viață un loc al imaginației, unde putem visa fără limite.