„Nu există cuvânt care să fi primit mai multe semnificații diferite și care să fi lovit mintea în atâtea feluri ca cel de libertate.”Montesquieu · Despre spiritul legilor · 1748 · Cartea XI, capitolul 2
Cine controlează definiția libertății controlează întreaga discuție despre ea.
Montesquieu constată că ambiguitatea termenului e periculoasă: unii numesc libertate absența oricărui stăpân, alții dreptul de a alege guvernanții, alții pur și simplu faptul că nu sunt arestați. Cine controlează definiția controlează discuția. Un tiran poate susține că poporul e liber pentru că nu e în război, în timp ce îi suprimă drepturile politice, folosind exact același cuvânt.
Montesquieu nu se oprește la a constata confuzia; el propune un test. Libertatea reală, spune el, nu e sentimentul că nu e nimeni deasupra ta, ci faptul că legile te apără pe tine la fel cum mă apără pe mine. Adică: putem ști dacă suntem liberi doar uitându-ne la reguli concrete, nu la cum ne simțim. Exemplu de zi cu zi: la un intersecție cu semafor, te simți limitat, dar regulile identice pentru toți te feresc de haos. Sentimentul de libertate poate fi dat de un dictator care lasă piețele deschise. Siguranța juridică nu. Aici apare întrebarea următoare: ce fel de lege păstrează libertatea și ce fel o transformă în opresiune?
De ce contează Util în dezbaterile publice: când cineva promite libertate, cere-i să precizeze ce anume, față de cine și cu ce garanții.