„Luați banii, și banul îl luați”Omar Khayyam · Rubaiate · 1120 · catrenul 13
Banii din mână valorează mai mult decât orice promisiune de mâine.
Versul vine dintr-o poezie care trăiește din certitudinea morții și din scurtimea vieții. Khayyam nu e un avar, ci un sceptic: tot ce nu e în mână poate să nu mai vină. Creditorul, cel care amână și amână, sfârșește adesea fără nimic, pentru că timpul nu e un partener de încredere. Mecanismul e simplu: valoarea necertă se evaporă, cea certă rămâne. Un exemplu: cine amână o sumă datorată doi ani poate descoperi că debitorul a murit, a fugit sau a uitat.
De ce contează Astăzi, fraza e utilă ori de câte ori cineva alege între o plată parțială imediată și o promisiune vagă de mai târziu, de la facturi neplătite la salarii amânate.