„Sărăcia vrea multe lucruri, lăcomia toate.”Publilius Syrus · Sentințe · -50 · sentința 9
Sărăciei i se poate umple lista de lipsuri; lăcomia nu are listă, ci doar absența oricărei limite.
Sărăciei i se poate veni în ajutor: are o listă, chiar lungă, dar finită, de lipsuri. Lăcomia nu are listă, pentru că nu îi lipsește un lucru anume, îi lipsește orice limită. De aceea e mai greu de vindecat decât sărăcia. Un om fără adăpost vrea o cameră și o masă; un om bogat care vrea tot mai mult trăiește o sărăcie pe care niciun ban nu o umple.
Există o probă simplă pentru a deosebi nevoia de lăcomie: întreabă-te ce s-ar întâmpla după ce ai primi lucrul dorit. Nevoia se stinge odată cu împlinirea. Dacă după achiziție apare imediat o altă dorință, aceeași, dar mai mare, nu era nevoie. Cine își dorește o mașină ca să meargă la muncă simte ușurare după cumpărare. Cine cumpără mașina și în aceeași zi visează la un model mai bun urmărește ceva ce nu există. Limita e semnul sănătății dorinței. Dar de unde vine această setare interioară care nu cunoaște margini?
De ce contează Ajută la deosebirea dintre o nevoie reală, pe care o poți rezolva, și o dorință care se reînnoiește la fiecare achiziție și nu se termină niciodată.