„Nu de la bunăvoința măcelarului, a berarului sau a brutarului ne așteptăm să ne vină cina, ci de la grija lor față de propriul interes.”Adam Smith · The Wealth of Nations · 1776
Interesul propriu al fiecăruia, coordonat de piață, produce bunăstare colectivă.
Fiecare vânzător vrea să câștige bani, așa că încearcă să facă produse bune, la preț bun, ca să-i alegi pe el. Fără să vrea nimeni acest lucru direct, orașul întreg ajunge hrănit, îmbrăcat și aprovizionat. Smith a numit asta „mâna invizibilă" a pieței libere.
Adam Smith a observat că interesul propriu funcționează mai bine decât bunătatea în piață. Când un brutar face pâine gustoasă, nu se gândește la foamea ta, ci la câștigul lui. Totuși, pentru ca asta să funcționeze, piața trebuie să fie liberă și concurența reală. De exemplu, dacă un singur brutar ar controla tot orașul, ar putea vinde pâine proastă scump. Fără concurență, interesul propriu nu mai hrănește orașul — îl înfometează.
De ce contează Ideea rămâne argumentul de bază pentru economiile de piață din întreaga lume.