„The secret of empire was now disclosed, that princes could be made elsewhere than at Rome.”Tacit · Anale · 117 · cartea 1, paragraful 4
Împăratul se naște acolo unde e sabia, nu acolo unde e tronul.
În anul 69 d.Hr., după moartea lui Nero, legiunile din Germania, apoi din Orient, și-au proclamat proprii candidați la tron. Tacit înțelege că s-a spart un secret structural: suveranitatea nu mai era o chestiune de legitimare senatorială sau civică, ci de control asupra forței armate. Oriunde erau sabia și soldații, acolo putea naște un împărat.
Tacit observă ceva mai fin decât simpla forță a armatei: odată ce soldații au descoperit că pot face împărați, ei au înțeles și că pot cere un preț. Loialitatea a devenit o tranzacție. Legiunile care l-au proclamat pe candidatul lor așteptau bani și privilegii, iar candidații au promis ca să câștige. Astfel s-a născut o piață a tronului, unde puterea se licita. Gândește-te la un angajator care, văzând că angajații pot pleca la rival, începe să liciteze pentru ei: controlul real s-a mutat acolo unde e opțiunea de plecare. Dar dacă tronul se cumpără, apare întrebarea: cine plătește, în final, prețul acestei licitații?
De ce contează Rămâne o lecție despre putere: când legitimitatea reală stă la cei care controlează forța, capitalele și constituțiile devin decorativă.