„Nebun, nu-mi vorbi mie de învoieli. Nu pot fi învoieli între oameni și lei, lupii și mieii nu pot fi niciodată de aceeași părere, ci se urăsc din adânc și până la capăt.”Homer · Iliada · -750 · Homer, «Iliada», XXII, 261–266, Ahile către Hector înaintea duelului, în traducerea în proză a lui Samuel Butler (1898); versiunea românească e o redare a textului lui Butler
Refuzul de a înapoia morții e semnul că un conflict a trecut dincolo de politică.
Hector rămâne singur în fața porților, după ce toți troienii s-au retras. Fuge de trei ori în jurul zidurilor, apoi Atena îl păcălește să se oprească. Înainte de a lupta, Hector propune un pact: cel care câștigă să înapoieze trupul celuilalt familiei, pentru înmormântare. Ahile refuză cu vorbele despre lei și miei. Îl ucide cu lancea în gât, îi respinge rugămintea de pe moarte, îi leagă trupul de car și îl târăie în jurul Troiei, sub ochii părinților și ai Andromacăi. Douăsprezece zile îl va profana în tabără. Iliada tratează scena ca pe o cădere, nu ca pe un triumf. Zeii înșiși se împart: Apollo protejează trupul lui Hector de stricăciune, Zeus va porunci în final restituirea lui. Hector, care a ucis un prieten și a purtat armura furată, cere totuși legea; Ahile, cel mai bun dintre ahei, o refuză. Poemul spune limpede că măreția în luptă și legea războiului sunt lucruri diferite și că a doua se pierde întâi. Paralela de azi: tratamentul morților și al prizonierilor e prima regulă încălcată în orice război care se prelungește; convențiile moderne — Geneva, schimbul de trupuri — sunt exact pactul pe care Hector îl propunea și Ahile îl refuza. Refuzul lor e mereu semnul că un conflict a trecut dincolo de politică.
Trupul unui învins e ca un termometru al unui conflict. Cât timp ambii parteneri îl tratează ca pe o persoană, războiul mai are o regulă. Când trupul devine trofeu, ceva s-a rupt definitiv. Gândește-te la o ceartă de familie care escaladează: primul semn grav nu e un cuvânt dur, ci cineva care aruncă la gunoi o fotografie a celuilalt. Homer înțelege asta cu mult înaintea oricărei convenții scrise. De aceea pune pactul lui Hector exact înainte de luptă, nu după. Legea se negociază când mai există doi oameni care se recunosc reciproc. Dar ce se mai poate salva după ce pactul a fost refuzat? Acolo du poemul pasul următor.
De ce contează Măreția în luptă și legea războiului sunt lucruri diferite, și a doua se pierde întâi — Homer o spune la Troia, Geneva o repetă.