„În pace, fiii își îngroapă tații, în război, tații își îngroapă fiii.”Tucidide · Istoria războiului peloponesiac · -400 · I, 78
Războiul răstoarnă ordinea naturală a vieții, făcându-i pe părinți să își îngroape copiii.
Tucidide condensează într-o imagine puternică răsturnarea ordinii naturale cauzată de război. În vremuri normale, generațiile se succed firesc, bătrânii murind primii. Războiul ucide tinerii, lăsându-i pe părinți să își îngroape copiii – o durere contrară cursului așteptat al vieții. De exemplu, în timpul ciumei sau al bătăliilor, mormintele se umpleau cu tineri.
Tucidide arată cum războiul întoarce pe dos regulile vieții de zi cu zi. În pace, un tată moare firesc, iar fiul îi moștenește amintirea. În război, fiul moare primul, iar tatăl rămâne cu un nume pe care nu mai are cui să-l lase. De exemplu, un părinte care își pierde copilul într-un conflict nu mai poate transmite mai departe poveștile familiei. Această răsturnare ne obligă să privim pacea ca pe un dar, nu ca pe o certitudine.
De ce contează Astăzi, fraza ne reamintește costul uman al conflictelor armate și ne face să apreciem pacea ca pe o stare fragilă și prețioasă.